Am iesit din sistem. Nu am mai putut,am ajuns sa ma enerveze lucrurile care candva le toleram. Nu mai aveam rabdare cu colegii, asistentele, cu unii apartinatori care erau aroganti, sau se credeau destepti in ale medicinei. voi incepe drumul sa vad cum am reusit sa ajung in asa stare.
Cred ca una din principale cauze este necunoasterea regulilor din sistemul in care am intrat, alta, puterea de a spune nu, alta nu am avut capacitatea de a vedea partea frumoasa in tot ce ma inconjura.
Am devenit asemenea unui caine de lupta, care la oricine latra ca este stapan, ca este strain, atat de rau am ajuns.
Sistem odata medical si doi sistemul din spital. Fiecare din aceste sistem are anumite reguli nescrise, dar stiute cu bunaseama de cei, care fac parte din sistem sau care l-au construit.
Eu asta am patit, am intrat in terenul lor de fotbal, numai ca eu nu jucam fotbal ci jucam baschet. Bineinteles am fost penalizat. Nu pot eu sa le stric jocul, nu primesc ei pe cei care le strica jocul. Are multa lume de suferit: spectatorii, antrenorul, si cei care au aranjat meciul si au facut pariuri.
Uite asa am intrat intr-un sistem pe a carui reguli de joc nu le-am stiut, apoi cand le-am aflat nu am fost deacord cu ele. Pentru cineva din sistem, tot ce se intampla in sistemul medical e doar un joc pentru bani.
Chiar din rezidentiat nu eram deacord cu anumite reguli din sistem.
Nustiu daca este bine sau daca este rau, eu doar constat.
Am ajuns sa alerg bezmetic dintr-o sala operatorie in alta, plus pacientii din reanimare, prostie, ce greseala, cu-i folosea? Eu anesteziam pacientii la chirurgie in 2 sali de operatie , apoi urologie, mai venea si ginecologul am o cezariana, alergam de nebun sa-i impact pe toti. Adica chirurg, pacienti, nu faceam pentru bani adica ciubuc. Dar asistentele imi erau in cap si cele de la anestezie si cele de la chirurgie, se uitau urat, comentau, invidioase ca eu fac bani si nu le dau lor.
Prostie, eram peste tot si niciunde, fursareala, pentru ce? Daca se intampla ceva anestezistul este vinovat. Ce sa mai spun de bietii bolnavi din reanimare, scriam tratamentul, tratam analizele, daca este Ca scazut, Na, K, antibiotic, calmante, rareori mai apucam sa stau sa povestesc cu bolnavul, temperatura, puls, tensiune, asta era pacientul niste valori, ce rau am ajuns. Acuma citesc cartea “Chirurgul fara de arginti”Sf. Luca a Crimeii, era chirurg profesor in Taskent, a prins razboiul 2 mondial, a fost exilat prin Siberia, pe la cercul polar, vai prin cate a trecut, cate a facut pentru oameni, eu nici la degetul mic de la picior nu ajung, ce slab. Am mai citit cei care puneau diagnostic doar dupa puls. Cateodata ma gandeam, sunt doar un fel de farmacist, scriu in foi medicamentele.
Cred ca ar trebui sa le multumesc celor din spital, daca nu erau ei, eu nu mai scriam atatea cate am scris, si nu ma impingeau sa fac anumite lucuri. Aici am inteles cand scrie in biblie sa-ti iubesti dusmanii. Cateodata ma gandesc ca prin demisie i-am tradat.
Este o utopie sa lupti cu moarte, adica boala care aduce moarte. Atatea resurse se consuma pentru o cauza pierduta, adica lupta cu moartea. Mai bine ar fi preventia, macar cei ce vin dupa noi, sa nu mai repete greselile, dar greselile sunt un fel de perpetum mobile, la fel si circuitul banilor in sistemul medical un perpetum mobile.
Am inteles in acesti 4 ani: omul bolnav este singur, singur cu suferinta lui. Restul familia, medicii, sunt ca albinele care roiesc in jurul stupului si nu intra. Poate doar asistentele care stau mai mult langa omul bolnav.
Cand am venit in spital, am venit sa vad, daca pot sau sunt capabil dupa cei 5 ani de rezidentiat sa ma descurc, adica sa pot face o anestezie cap coada, sa ingrijesc, este mult spus. Sa scriu anumite medicamente in foaia bolnavului, care apoi asistenta sa le administreze. Sa vad cum trec oamenii prin boala,dar in valtoarea care am nimerit, nu prea am stat sa cuget despre asta. Cand intram in spital parca intram intr-o masina de spalat. Turatie maxima efect minim.
Dar de fapt am facut multe anestezii si scriere de tratamente, am facut garzi in spitalele din Carnsebes, Arad, Lugoj, fiind rezident anul 4 si 5. Dar aici parea simplu, ai facut treaba si ai plecat.Adica dupa garda de 24 ore, plecai. Numai apucai sa vezi cum merge tratamentul bolnavului.
Asa am inceput, la spitalul municipal Arad, primele garzi pe cont proriu, caram 3-4 carti dupa mine. Financiar era foarte bine, pe langa bursa ceea de 50 dolari, mai castigai lunar 300-400 euro, era foarte bine.Vedeai profesional cum te descurcai, singur anestezist si in terapie intensiva pentru intreg spitalul. Provocare. Apoi incet-incet s-a mai adaugat garzi, la maternitatea din Arad, spitalul municipal Lugoj, Caransebes.
La Lugoj si Caransebes faceam cate 2-3 zile garzi dica 48-72 h stateai in spital, e drept in 3 zile faceai 300 euro. Dupa sa vezi batalie intre colegi pentru garzile astea in afara Timisoarei. Garzile la spitalul judetean erau garzi grele multe operatii, pacienti gravi pe terapie intensiva 30 la numar. Recompense financiara – zero, doar linia 1 si 2 erau platiti. Adica primii medici din lista de 5 medici. In unele spitale din tara nici mancare macar nu primeau medicii. Apoi oroarea de a doua zi, raport de garda, fata de toti medicii, unde erai luat la puricat, si daca ceva erai batjocorit, daca nu faceai parte din echipa sefului.
Am inteles in ecuatia viata, boala, moarte, cadrele medicale nici nu ajuta nici nu incurca. Nu neg eficienta unor tratamente, medicamente, dar uitam de omenie, totul este supertehnologizat.
Omul isi creeaza cu propriile lui maini toate necazurile, si bolile. Nimeni altcineva, el singur, dar in permanenta este spus: pedeapsa de la Dumnezeu. Apoi boala se dezvolta si creste in intensitate precum avalansa, si nu se mai poate opri de multe ori. Cum spunea un coleg: odata ce ai fost internat viata ta nu va mai fi la fel, sau odata ce ai fost operat, s-ar putea sa vii mai des pe la spital.
Cum omul singur isi face problem si ajunge la spital?
Din neatentie, din prostie, din aroganta, invidie, razbunare. Accidentele rutiere: aici intra vitezomanii, adormitii la volan, betivii la volan, din orgolii se intrec in depasiri, nu au tras frana de mana si masina ia calcat, pietonii nu s-au asigurat. Ei au drepturi, bine ai drept sa treci pe zebra dar asigura-te. Cu dreptul asta vei sta 2-3 luni in spital pentru fractura asta, sau mai rau fara splina. Loviti de tren, sau a uitat sa coboare din tren, apoi in timp ce merge trenul sare, si uite traumatism cerebral, fracturi. Accidente de ATV, motociclete, carute.
Cazuti din copac, din neatentie hop jos, in padure, pica copacul peste ei, trece caruta peste ei.
Comele alcoolice, sa ma ierte Dumnezeu, dar nu el le-a turnat pe gat, energizante, sau cand beau pastille pentru suicid, sau tot felul de otravuri pentru paraziti, antigel, alcool metilic.
Dupa mancare de ciuperci raman cu rinichii blocati.
Mancare multa si fara rost, slanina zi de zi, apoi sa intreab de unde cholesterol, de ce hipertensiune, de ce pietre la rinichi, fiere.
Noi si numai noi ni le facem. Nu stim masura in nimic.
Medicii nu stiu prea multe sau cel putin eu nu stiu prea multe, de atea ori m-am convins. Chiar ma gandeam: sunt c-am prost asa, sa faci 11 ani de scoala pentru a prinde o vena si a baga cateva sonde in corul uman, pe aici pe colo. Slabut, 11 ani cat timp irosit. Oricum se uita multe din cele invatate in facultate, rezidentiat.
Atat de departe,sau atat de mare este haul intre medicina teorie si medicna practica. Vad colegi doxa de carte dar degeaba oricum omul moare, degeaba stii totul la molecula si celula, mai mult folos este de la o vorba buna, incurajatoare. Aici se vede puterea cuvantului. Proverbul: cuvantul poate ridica omul dar il poate si omori, pentru mine este adevarat. Oricum nu intelege mare lucru din tot tratamentul omul bolnav, el isi asteapta doctorul, cum oamenii la mare asteapta rasaritul, si daca sunt nori lumea se intristeaza, asa si omul bolnav cand nu vine doctorul. Eu ma uitam, cand eram binedispus ma duceam mai glumeam stateam 4-5 minute cu ei si erau foarte bucurosi dupa asta. Din totalul de ingrijiri aici este lipsa cea mai mare, comunicarea, vorba de la om la om de la suflet la suflet, nu doar tehnic. Stai la capul bolnavului si vorbesti in termini necunoscuti pentru bolnav. La sfarsit se incheea vizita cu “ o sa fie bine mosule”, Au si medicamentele efectul lor benefic, dar relatia om-om este mult mai benefica. Cate si mai cate studii despre efectul “placebo” adica pacientul bea vitamina C , dar i se spune: omule aici ai o pastila foarte scumpa, acuma adusa din America, o sa te faci bine o sa vezi. Efectul vitaminei C este similar cu pastila adevarata care a luat-o alt pacient.
Atatea operatii am vazut in care se intra pentru una si se gaseste cu totul altceva. Operatii programate, bolnavii sunt bine investigati, si se stie exact ce si cum. Numai cate operatii de apendicita si cand se deschide burta – sarcina extrauterina, sau chist ovarian. Alt model se intra pentru hernie, eventratie, si acolo cancer. Fursareala, graba. Operatii din alea in care se deschide pacientul si se inchide la loc. Adica moare omul cu o crapatura in plus. Cu toate investigatiile de azi, se deschide si inchide exact ca in banc “hai sa-I punem fermoar”.Nici nu le stim, dar nici nu ne pregatim, doar asa sa fie la numar. Textul s-a facut tot ce s-a putut, adica nimic, este foarte linistititor pentru familie. Nu mai accepta lumea, moartea. Om fi nemuritori, dar corpul spune cu totul altceva. Cand ajung oamenii pe patul de moarte, atunci se agita, telefoane, nervi. Totul in van, moartea isi i-a dreptul ei. Inteleg ca am vrea sa fie, sa mai traiasca acel bolnav, dar gata cand se termina, se termina. Daca ne-am ingriji in timpul vietii n-am ajunge sa ne descompunem pe spitalul de moarte. Brucan spunea: cand esti tanar iti dai sanatatea pentru bani, apoi la batranete dai banii din tinerete pentru ati recupera sanatate. Unde este evolutia. In manastiri cand mor calugarii mor, fara sa se chinuie, sau sa putrezeasca pe patul din spital.
Opearatii facute in graba, adica operatia nu era imperios necesara, se putea astepta 3-4 zile, sa fie mai bine omul pregatit dar, nu, azi acuma. Bineinteles operatiile in graba nu au rezultate bune. Am patit-o si eu, un biet om care abia m-ai sulfa. Obosea chiar la mersul pe loc drept, operatia o hernie, atat. Din cand in cand mai avea dureri, dar traia. Eu mare erou, dupa ce alt anestezist i-a spus omule dute acasa, altfel nu mai apuci ziua de maine. Mai si chirurgul-prieten insista, dar vina este doar a mea, orgoliu, tampit inoculat din rezidentiat, competitia intre anestezisti care este mai bun, sau ce anestezie spectaculoasa am facut. M-am crezut mai in stare, mai destept, sa demonstrez ca-s mai bun, rahat, mai idiot, atat. Am uitat,medicina se face nu pentru orgoliu propriu , ci pentru a ajuta omul, sa se intoarca mai bine acasa, adica cu suferinta mai putina. Nu trimiti omul acasa mai rau decat a venit, nu-l strica mai mult, dar nu ne stim limitele, ne credem Dumnezei, rahat , suntem doar muritori simpli care am invatat in 11 ani sa hacuim, si sa intepam oamenii. Nu noi am creat omul, noi stim doar o parte despre cum functioneaza organismul uman. Ori poate nu ni se permite sa stim mai mult. Daca nu noi am creat omul, cum sa avem pretentia ca stim sa tratam ce nu stim. Nici masinile care noi oamaneii le-am creat nu ne pricem sa le reparam, dar ne pricepem la oameni. Stim la om doar ceea ce vedem adica cu cele 5 simturi, ce saraci suntem si avem pretentia ca stim tot, si putem schimba destine. Uitam omul nu este masina, mai are suflet, dar asta nu este, nu face parte din domeniul stiintei. Nu putem masura, pipai, diseca, analiza sufletul, deci nu putem.
Cred ca supararea mea, a venit ca nu am fost apreciat susutinut in efortul meu. Exact ca un copil care vrea sa fie laudat de parinti. Cred ca asta am caut lauda, rau am ajuns, frustrare. Am dorit sa fie mai bine pentru pacient , sa fie multumiti sa aiba incredere, sa fie mai omenos personalul medical, degeaba. In …….prin oras circula zicala:”Numai doctorii prosti ajung in …….”.
Nici eu nu rupeam gura targului, dar macar acel minim bun simt sa-l pastram.Nu conteaza tratamentul atat de mult daca bolnavul este plin de rahat pana la brau, sau se sufoca in bale. Ne uitam la TV , si facebook, mancam in salon, fugarim apartinatorii, le vorbim urat. Astea toate le-am spus la director. Bineiteles imediat am fost catalogat ca umblu cu para.
Nustiu ce-o fost in capul meu, eu doar vroiam sa fac, si nici sefa de sectie nu m-a bagat in seama nici directorul sa ma ajute, nu pe mine ci sa organizeze cumva sa fie organizat program operator sa nu fie iures. Poate am cerut prea mult, sau ei au alte planuri.Pentru ei poate erau niste copilarii , lucrurile spuse de mine. Doar ei au lucrat e timpul lui Ceausecu atunci se putea sa fie regula si profesionisti, acuma gata.Mai zicea sefa ,” voi astia tinerii sunteti nemultumiti, nu va convine nimic”.
Pentru bani, se forteaza, operatiile si cezarienele. Ciubucul chirurgului este mare si atunci ei forteaza, cu tot felul de pretexte numai sa fie omul operat. Cele mai mari ciubucuri in Romania sunt in spitalele cardiologie invaziva, operatii pe cord. 3000-5000 euro atat trebui sa aiba omul sa dea in spital de stat.
Nu este colegialitate intre medici, doar orgolii invidie, competitie. Pentru atatia bani este firesc. Asta este cultivata inca din rezidentiat.
Daca anestezistul amana operatia, in termini medicali contraindica operatia, era ca si cum i-ai dat peste nas chirurgului, te-am facut da? Aici era marea batalie, cateodata era justificata, alta data nu prea. Culmea, cand chiar trebuie amanata interventia, atunci chirurgul forteaza. Si nu iese bine, si apoi scandal, operatie e bine, dar omul merge prost. Adica evolutia bolii. Nu-i nici o lauda dar chirurgul vede doar cel intereseaza, operatie, la anestezist este mai complicat el trebuie sa vada tot in ansamblu.
Dar lucru asta nu este inteles cum trebuie, cand un bolnav este amanat imediat se subintelege ca nu a mituit anestezistul.
Razboiul asta este de ani de zile, si va fi. Este si la noi, si in alte tari. Dar totul merge pentru laurii de la sfarsit. Intr-adevar, un chirurg zicea:” omul vine la spital sa se opereze nu sa fie anesteziat”.
Cred ca de aici porneste totul, lauda, sau sa fii apreciat de ceilalti colegi sau pacineti, sa stie toti ca esti cel mai bun. De aici lupta asta pentru primul loc in fata sefului, in fata directorului, in fata pacientilor, si pentru acest obiectiv se fac si lucruri neomenesti, imorale. Sa fii anestezistul cel mai bun, chirurgul cel mai bun, ecografistul cel mai bun, ortopedul cel mai bun. Alergi te zbati sa fii apreciat, daca esti bun te iubim, esti placut si pupat in fund de toata lumea. Pacientii la fel cauta la cel mai bun doctor sa vina. Atat. Asta a fost si la mine sa fiu apreciat, pentru efort depus, director, chirugi, pacienti. Neavand sustinerea nimanui, am renuntat, si acuma daca as fi apreaciat este doar o amageala, orgoliu, mandrie. Lucrurile trebuie facute nu pentru lauda, trebuie facute bine. Trup si suflet in ceea ce faci, chiar si la maturat strada.Asta este in lumea medicala, intrecere, cine este mai bun. Asa se justifica toate ponegririle intre colegi, ca ala este prost, incompetent,uite ce operatie de rahat a facut, sau discutii cu pacientii daca veneai la mine eu te operam mai bine.
Primul exemplu de acesta l-am vazut la Arad, la maternitate, eram eu de garda, seful sectiei ATI era si el pe acolo, se opera o tiganca de 15 ani, cezariana de urgenta cu ceva probleme, avea hemoglobin scazuta, si infectie urinara. Dupa ce am facut anestezia, a venit seful ATI sa vada ce si cum,opera seful de sectie de Ginecologie cu inca un medic. A inceput cearta ginecologul l-a amenintat (seful ATI) sa-i aduca nustiu ce antibiotic scump, nu-i interesa de unde dar sa-I aduca(seful ATI era si director medical) sa cheme farmacista, era 11 seara, apoi a trecut la jigniri personale legate de familie. Eu am ramas tablou, seful ATI tacea chitic, nu spunea nimic. Seful ATI este baiat foarte destept din multe cacaturi i-a scos, foarte multe (adica i-a salvat o multime de paciente de la moarte) acuma este plecat in Franta de tot. Dupa ce a plecat seful ATI din sala de opeartie, idiotii astia 2 de ginecologi se radeau intre ei cum l-au mascarit pe seful ATI, stateau si radeau. M-a dezgustat, ma gandeam ce idioti sunteti, asta va salvata pielea de atatea ori si voi idiotilor, ce faceti. Dupa acest scandal am renuntat sa mai fac garzi la maternitate.
Rivalitatea intre chirurgi, aici da batalie, pentru salile de operatii, cum se barfesc, cum isi fac echipe, apoi se ponegresc. Asistentele instrumentare adica cele ce dau in operatie instrumentele chirurgului, ele se cred direct chirurg, dau indicatii, daca vor, intra in sala de operatii, daca nu, nu. Se dau bine pe langa seful de sectie, il pupa in fund, pe restul da-I incolo.Ele dicteaza in bloc operator, a venit odata una sa-mi ceara socoteala , de ce se intra in operatie la ora asta, ce tupeu. Manusi sterile de ai nevoie trebuie sa-ti ceri voie, parca le da, de la ea din buzunar. Iarasi alta chestie, fiecare se crede pe mosia lui. Eu cand am venit credeam ca totul este pentru pacient, ne ajutam cu materiale, ecografe, etc. ce iluzie. Rivalitate si intre asistentele de pe sectii. Se ponegresc cele din reanimare cu cele din chirurgie, reanimare cu cele din ginecologie. Un capat de ata nu ti-ar da, si nu aduc ele de acasa. Asta i-am spus si la director, eu credeam ca scopul in spital este sa facem bine pe cat posibil, pacinetii, nu fuga de responsabilitatea, i-am zis parca suntem in balada:stiuca, racul si lebada. Toti trag in directii diferite.
Odata se opera sotia unui mare domn din ………., Rotary etc. si fiind spitalul in santier, au oprit oxigenul fara a anunta, fara nimic. Noi ne agitam pe acolo, sa nu apara probleme cu pacientii, am mers la director, el nimic. Daca pentru sotia colegului din Rotary, nu-i pasa, eu atunci ce mai vreau.
Unde este aici omul care sufera, el este intre medicii frustrati, care se cearta.
Nu am fost si nu sunt deacord, cu monitorizarea asta fara masura. Trebuie sa fie adaptata la bolnav. Monitorizare adica tensiune, puls,EKG. Se pune manseta de tensiune pe bratul bolnavului si tot la 5 min masoara tensiunea, cu-I foloseste? Asistenta vede bolnavul la jumatate de ora, sau mai mult 1 ora, dar in ora aceea este masurata tensiune de 12 ori si se vad doar 2 valori, ramane omul cu durere, ramane, apoi vanatai, manseta aia stange puternic, ramane bratul omului vargat, in dungi.
Se pun electrozii pentru EKG, si unul se dezlipeste, restul raman lipiti , pe monitor nu se vede nimic dar omul sta cu firele peste el, alarma suna incontinuu, asistola, adica inima numai bate( fiind un electrod dezlipit). Sta pulsoximetrul(masoara concentratia de O2 in sange) in pat si suna alarmele ale dar nimeni nu le aude.
Tot aici branulele care vai si amar cum sunt ingrijite, se lipesc in straturi de leucoplast, patate cu sange, sau se pune branula si nu se spala face chiag si uite este compromisa. Sondele nazogastrice la fel ingrijite doar asa in dorul lelii, numai spun de sondele vezicale, sau escarele bolnavilor.
Apoi analizele, prea multe, nu iteleg chiar ma gandeam, tratam cumva analize, in fiecare zi analize, obsesie. Trebuie, nu trebuie analize.
Omul nu intelege ce-i face doctorul, nu stie prin ce trece un medic cand opereaza sau anesteziaza.
Cand am venit credeam ca este o familie, dar m-am inselat, daca in spital unde stai mai mult decat acasa as ate comporti, inseamna ca toate isi urasc sotul, sotia.
Am inteles ca nimeni nu vrea sa lucreze, la toti le place sa stea si sa vina banii. Dar si la operatii trebuie sa trag de ele. Dar cand este cineva din familie la operatie, repede stiu sa se miste. Inteleg ca nu-ti place ce faci dar macar un pic de respect pentru omul bolnav, sau macar ceva omenie, sau de cemai vii la spital, sa incurci pe altii, omul obiect. Ginecologii una doua fug din spital au cabinet privat , de acolo vin banii, in spital doar asa cu numele.
In spital era santier, dar in sala de operatie pacientii intrau desculti, prostie, sau mai rau ii dezbracau la usa in sula goala si asa intra in sala.
m-am certat cu multi din spital, si chiar urat, medici din alte sectii, asistente, pentru ce mi-am facut inima rea, este sistemul lor de ani de zile care merge foarte bine, viu eu sa-l schimb, cine ma cred?
Salveaza-te pe tine in primul rand, apoi prin tine se vor salva altii. Parca asa tin minte.
m-am cerctat si cu apartinatori
ma curvesc si eu, daca stau in sistem
am fost si nepasator demulte ori
nu inteleg de ce trebuie omul operat daca mai are 2-3 zile de trait
nu stiu pana unde se poate merge, unde ne oprim
operam fimoze, de rasul lumii
cand era santier, am cerut ecograf, care este a spitalului si n-au vrut sa-l dea. Alta data mi-a inchis asistenta telefon in nas. N-am inteles de ce asistentele invata chirurgii, anestezistii, toate dau indicatii, daca tot asa destepte sunt, de ce nu au dat mai departe, la facultate.
Le place sa se uite la tv si facebook, vindem produse.
Nu-I organizare, oadata 10 operatii, altadata bate vantul.
Pentru ce am facut medicina? Sa am un salariu.
Doar acte-acte, acte.
Asta nu-i lauda, veneau tineri de prin centrele universitare in coma, cand vin, vin cu infectii cu bacterii rezistente, eu faceam doar atat: kinetoterapie , intrerupeam antibioticul, mancare pe sonda nazogastrica, si medicamente cat mai putine, si incet-incet isi reveneau se externau, nu erau atat de apti pentru societate, dar aici ma convins, cu cat mai multe medicamente ca atat mai prost evolueaza omul.
Alta chestie invata din rezidentiat, cu cate mai multe medicamente ca atat iesti mai destept. O prostie.
Nu inteleg de ce la unele operatiise administreaza antibiobice, doar asa. Sa dam 2-3 sa fim acoperiti. Bine zicea o profesoara din Cluj, medicina facuta manelistic.
La autopsie acolo se vede, ce facem, sau ce nu facem bine, si surprize gramada. Acuma mai putine autopsii, doar daca este medico-legal sau daca moare in primele 24 ore de la internare.
Am dat si eu chixuri, am si eu cimitirul meu.
Majoritatea pacientilor sunt din judete si cei ce lucreaza in spital la fel. Daca tu pentru ai tai din judet nu vrei sa faci, apoi pentru altii.
m-am certat si cu ai mei, i-am intrebat :m-ati nascut sa fiu argatul cuiva. In viata doar asta este important sa ai servici si atat.
Trebuie sa lucrezi, nu-i bine, n-ai servici, le spuneam daca mai stau imi crapa inima, nu, servici si gata. Cum restul pot si tu nu? Fara demisie. Am inteles punctul lor de vedere, nu-s suparat pe ei.
Nu sunt mofturos, dar daca ne-am apucat de treaba atunci hai sa facem, nu unul lucrea si restul pauza. Lucram, ne odihnim, iar lucram.
Am spus nu mancati in salon, mancati si voi in alta parte, degeaba.
Ce sa mai zic, ca am gasit cativa bolnavi dimineata reci, nimeni nu i-a vazut, bine ca am venit eu , si nu a venit familia.
La gastroscopie (se uita in stomac),colonoscopie (se uita in colonul omului) convingem oamenii sa vina sa faca,stim nu o sa gasim vreo boala , dar sa vina sa faca la noi nu la altul. Deci iarasi sarlatanie.
Totul pentru bani.
M-am inchis , am fugit, nu vroiam o perioada sa vorbesc cu nimeni, prieteni, colegi. Avem o teama chiar sa ma uit la email, si acuma tot asa imi vine sa ma ascund.
Unii pacienti nu imi erau antipatici, dar erau zile in care nu vroiam sa-i vad, sau sa ma apropii de ei, nu ma simteam bine in prezenta lor.evitam, nustiu de ce.
Intri in sistem, apoi stai il el. Te conformezi regulilor. Iti convine sau nu, stai acolo, pentru bani.Singuri ne ingradim liberatatea.
Nu stiu nimic, asta este concluzia.
Ajutam, ce inseamna ajutor?
Acuma am scris atatea m-am golit, asa un pic. Am loc de citit cateva carti.
Iti multumesc mult Anatol.

Comentarii